Guerilla Open Access Manifesto


Informația este putere. Dar ca orice putere, există cei ce vor să o păstreze
pentru ei înșiși. Întreaga moștenire științifică și culturală globală, publicată
de-a lungul secolelor în cărți și jurnale, este tot mai mult digitalizată și
închisă de o mână de corporații private. Vrei să citești documentele ce includ
cele mai faimoase rezultate științifice? Va trebui să trimiți sume enorme
editorilor ca Reed Elsevier.

Există cei ce se zbat să schimbe asta. Mișcarea „Open Access” a luptat curajos
să asigure că oamenii de știință nu își pierd drepturile de autor ci, în schimb,
munca lor să fie publicată pe Internet sub condiții care să permită oricui să o
acceseze. Dar chiar și în cele mai pozitive scenarii, munca lor se va aplica
lucrurilor publicate în viitor. Tot ceea ce există până acum va fi pierdut.

Acesta este un preț prea mare să fie plătit. Să forțezi academicienii să
plătească bani ca să citească munca colegilor lor? Să scanezi bilbioteci întregi
dar să permiți doar oamenilor de la Google să le citească? Să oferi articole
științifice celor de la universități de elită din Prima Lume, dar nu și copiilor
din Sudul Global? Este scandalos și inacceptabil.

„Sunt de acord.” mulți spun, „dar ce putem face noi? Companiile dețin drepturile
de autor, ele caștigă sume enorme de bani prin taxarea accesului și este perfect
legal – noi nu putem face nimic pentru a-i opri.” Dar există ceva ce putem face,
ceva ce se face deja: putem să ripostăm.

Cei cu acces la aceste resurse – studenți, librari, oameni de știință – voi ați
primit un privilegiu. Voi puteți să vă hrăniți la acest banchet al cunoașterii
în timp ce restul lumii este închisă afară. Dar nu trebuie – firește, moral, nu
puteți – să păstrați acest privilegiu doar pentru voi. Aveți o datorie de a o
împărți cu lumea. și aveți: parole de schimb cu colegii, cereri de download
pentru prieteni.

Între timp, cei care au fost închiși afară nu așteaptă fără să facă ceva. V-ați
strecurat prin găuri și ați sărit peste garduri, eliberând informația închisă de
publiciști și împărtășind-o cu prietenii voștrii.

Dar toată această acțiune dispare în întuneric, ascunsă la subsol. Se numește a
fura sau piraterie, ca și cum a împărtăși o bogăție de cunoaștere ar fi
echivalentul la a cuceri o ambarcațiune și a-i ucide echipajul. Dar a împărtăși
nu este imoral – este moral imperativ. Doar cei orbiți de lăcomie ar refuza să
lase un prieten să facă o copie.

Marile corporații, desigur, sunt orbite de lăcomie. Legile după care acestea
operează au nevoie de lăcomie – acționarii lor s-ar revolta în caz de altceva.
Și politicienii pe care i-au cumpărat îi sprijină, promulgând legi care le oferă
putere exclusivă în a decide cine poate face o copie.

Nu există justiție în a respecta legi injuste. E timpul să ieșim la lumină și în
marea tradiție de dezobediență civilă, să declarăm opoziția noastră în fața
furtului privat de cultură publică.

Trebuie să luăm informație, indiferent unde este stocată, să facem copiile
noastre și să le împărtășim cu lumea. Trebuie să luăm lucruri care au drepturi
de autor expirate și să le adaugăm la arhivă. Trebuie să cumpărăm baze de date
secrete și să le punem pe Internet. Trebuie să facem download de jurnale
științifice și să le încărcăm pe rețele de file-sharing. Trebuie să luptăm
pentru Guerilla Open Access.

Cu destui dintre noi, în jurul lumii, nu numai că vom transmite un mesaj
puternic contestând privatizarea cunoașterii – o vom face sa fie o chestiune a
trecutului. Ni te alături nouă?

Aaron Swartz

Iulie 2008, Eremo, Italia

Translate by Radu Marin Deac.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s